Sa le explicam ceea ce vad la televizor cum ne pricepem noi mai bine. Sa adaptam ceea ce le spunem in functie de varsta lor. Indiferent daca sunt mai mari sau mai mici, sa-i ajutam sa isi exprime ceea ce simt si gandesc. Sa vorbim cu ei despre fricile si ingrijorarile care ii framanta.
Cu cat sunt mai mici, cu atat copiii isi regleaza emotiile prin interactiunea cu noi, parintii. Asadar cand suntem calmi, le transmitem liniste si protectie.
Sa ii ajutam sa se simta in siguranta si sa le spunem ca vom face ce este necesar pentru a-i proteja. Sa le povestim ca exista si oameni antrenati special sa fie luptatori si sa ne apere. Si ca ne bazam pe ei.
Sa fim deschisi si disponibili pentru a-i asculta si linisti. Au nevoie de asta, asa cum avem cu totii, numai ca ei sunt mai mici si le lipsesc uneltele cu care sa inteleaga si sa proceseze ororile pe care le vad la TV. Si atunci se sperie tare. Cu cat vor fi mai putin expusi la stiri, cu atat le va fi mai bine.
Noi ii putem linisti. Si este bine sa o facem.
