Specific naturii umane este capacitatea de a fi constienti ca iubim, lucru care se manifesta prin a face din iubire un obiect narativ. Asa apare un love story.
La noi, oamenii, limbajul este o conditie a gandirii. E lesne de observant ca nu putem gandi ceea ce nu putem exprima. Pasiunile, dorintele, nevoile noastre iau forma specific umana prin limbaj.
Si asa apar povestile. Nu exista iubire fara o poveste de dragoste. Relatand ce experimentam in plan afectiv devenim constienti de ce traim si reusim sa structuram o imagine a noastra despre noi insine. Ea ajunge sa ne defineasca si sa spuna despre noi, peste timp, cine am fost.
Putem privi iubirea ca o legatura pasionala sau de atasament intre doi oameni care traiesc o istorie sexuala si/sau afectiva suficient de importanta incat sa faca obiectul unei povesti. O poveste despre pasiune, intimitate, angajament sau o combinatie a lor.
Dana Sitaru, Psiholog sector 3, Bucuresti – www.arboca.ro