Stim cu totii genul acela de oameni care se potrivesc in orice mediu sau conjunctura sociala si mereu par ca se simt in largul lor, ca pestele in apa.
Sunt cei flexibili, adaptabili, modelabili si mereu cu zambetul pe buze, parand sa se integreze fara dificultati in orice grup de oameni. Au vorbele la ei, emit parerei care nu deranjeaza si, cumva, par familiarizati cu orice subiect in discutie.
Stau si ma intreb cat de firava este limita dincolo de care multi oameni se pierd pe ei insisi in incercarea de a fi pe placul celorlalti? Eventual al tuturor… Sa fii flexibil este o calitate importanta in viata; totusi, daca scopul este ca restul lumii sa te placa atunci nu mai esti cinstit cu tine insuti. Este un mod comun in care noi, oamenii, ne inselam propria fiinta.
Acesta este, cateodata, pretul singuratatii. Obosim sa mai purtam masti si sa jucam roluri diferite de Sinele nostru autentic. Si atunci ne izolam.
Cand te simti acceptat asa cum esti fara sa fii etichetat sau judecat se naste in tine o forta interioara, curaj si incredere. Simti ca apartii cu adevarat unui grup de oameni: fie familia de acasa, fie grupul de prieteni, fie cei de la scoala, job, etc.
Fiind autentic ai sansa sa iti filtrezi grupul de persoane cu care vrei sa fii cu adevarat; cei care nu te plac asa cum esti se vor indeparta singuri. Dar nu vei avea nimic de pierdut. Doar vei castiga sansa de a nu te insela pe tine insuti incercand sa pari cine nu esti de dragul de a face pe plac celor din jur.
Psiholog Dana Sitaru – Bucuresti sector 3, www.arboca.ro